Marturisirea de credinta si intoarcere la Domnul Isus
Ma numesc Pîrva Letitia si sunt din comuna Balsa, jud Hunedoara, am fost nascuta in anul 1936.
Cand aveam varsta de 16 ani, am inceput sa definesc mai bine notiunea de bine si rau. Traind intr-o familie de oameni care nu credeau in Dumnezeu, in familia noastra era o atmosfera greu de suportat, fara pace si liniste. Imi doream o viata mai buna, insa nu stiam cum sa fac, sa beneficiez de ea. La noi in sat erau, in timpul acesta, un grup de tineri de patru baieti si trei fete care ma impresionau prin viata deosebita plina de pace, liniste, credinta pe care o traiau. Era un model de viata de urmat si interesandu-ma, am auzit ca acesti tineri au pe Isus in viata lor.
Ma gandeam tot timpul, oare cum pot beneficia si eu de aceasta viata? Iubeam cantecele ce-i auzeam cantand, oridecate ori treceau peste un deal, aproape de casa noastra. Mai auzeam stand cu animalele la pascut, pe un om batran, care canta cantece pentru slava Domnului.
Mi se parea ca imi canta ingerii din ceruri, atat de impresionata eram de cantecele, care le auzeam de la tinerii acestia si de la omul acela in varsta, inima fiindu-mi strapunsa de mesajul acestor cantece.
In acest timp, au inceput sa vina la noi acasa, doi oameni pocaiti din sat, care ne spuneau despre adevarata credinta in Domnul Isus, despre pocainta si mantuirea prin Domnul Isus. Eu ascultam cu atentie si intelegeam foarte bine ce ne spuneau ei.
Aveam indemnul sa ma duc la adunare in sat, sa ma pocaiesc, dar imi era rusine sa ma duc singura.
Aproape de noi, era un om batran pocait, care m-a chemat sa ma duc pe la casa lor si mi-a dat un Nou Testament si doua carti de cantari. Acest om batran, m-a invatat cantari si mi-a explicat multe adevaruri din Scriptura.
Am hotarat sa ma duc la Adunare, asa ca am rugat pe mama sa vina cu mine la Adunare. Dupa un timp, tatal meu a inceput sa-mi impuna restrictii de-a merge la Adunare, insa eu mergeam oridecate ori aveam ocazia. Imi placea foarte mult la Adunare si incepusem sa inteleg multe din adevarurile Scripturii.
La primul Pasti care a urmat, parintii mei m-au chemat la biserica ortodoxa sa ma duc impreuna cu ei (oamenii religiosi mergeau din cand in cand la aceasta biserica). A fost bine, fiindca am vazut foarte bine deosebirea dintre biserica ortodoxa si o biserica unde Biblia este pusa la loc de cinste. Cand am ajuns aici, eu nu mi-am mai facut cruce, nu am sarutat icoanele, nu m-am inchinat la picturi si nu am aprins lumanari. Parintii au vrut sa ma sileasca, insa nu au putut, eu intelesesem din Biblie, ca Dumnezeu vrea o altfel de viata, pentru noi oamenii. Am inceput sa pricep, ca in ortodoxie locul de cinste, il ocupa „sfanta traditie”, plina de lucruri false, potrivnice Bibliei. Mi-am zis atunci:” aici nu este locul meu, eu iubesc pe ISUS si Biblia, care este Cuvantul lui Dumnezeu, deci trebuie sa caut oameni care cred ca si mine si cu ei impreuna sa fiu”.
Am inceput sa merg regulat la Adunarea (de pocaiti) din sat si m-am hotarat sa-L urmez pe Isus pentru toata viata mea, pocaindu-ma inaintea Lui. Desi aveam doar 16 ani si au inceput sa vina probleme si din Adunare (prin niste discutii dintre cativa frati) si din familie, eu am ramas credincioasa Domnului Isus. Tata si rudeniile ma opreau, ca sa nu ma pocaiesc . Un motiv care-l aveau, era ca nu sunt multi baieti tineri pocaiti si-o sa raman nemaritata. Eu am zis ca pentru acest lucru, se va-ngriji Dumnezeu si intr-adevar in timp, m-am convins ca intr-adevar asa a fost.
Inainte de-a ma boteza, am asteptat un an, fratii vrand sa vada ca sunt intr-adevar hotarata sa fiu un crestin, o credincioasa a Domnului. Viata mea se schimba din zi in zi, conform Cuvantului Scripturii si aceasta era o bucurie pentru mine. Problema cea mare erau injuraturile atat de specifice lumii religioase ortodoxe, din Romania. Mai ales la tara, intr-o lume plina de idolatrie, bautura, era imposibil sa nu auzi zilnic injuraturi, asa ca erau impregnate in fiinta mea. M-am pus si m-am rugat Domnului, in special pentru aceasta problema si am venit inaintea Lui cu post si rugaciune. Minunea a fost, ca Dumnezeu m-a eliberat de aceasta patima urata.
Satan s-a mai luptat sa ma traga inapoi, prin cantorul bisericii ortodoxe si printr-o cunostinta care a venit la noi sa ma casatoresc cu nepotul sau. I-am spus primului, ca eu raman la hotararea mea si nu ma intorc de pe Calea Domnului, iar celui de-al doilea i-am spus ca eu sunt credincioasa lui Isus si Domnul ma va ajuta sa am un sot, unul care crede ca si mine in Isus , in Biblie si care este pocait.
M-am botezat in urma pocaintei mele, ascultand de Sfanta Scriptura si le-am spus tuturor ca eu sunt hotarata sa-L urmez pe Isus, pana la sfarsitul zilelor mele.
De cand m-am pocait, Domnul mi-a facut parte, de doua rapiri sufletesti: in prima am vazut cum este in viata dupa moarte, in Raiul lui Dumnezeu, iar in a doua (care a durat noua ore) am gustat, iubirea, fericirea si harul lui Dumnezeu, care mi-au cuprins intreaga fiinta. Dupa cea de-a doua rapire, am fost plina de Duhul Sfant, umpluta cu Duhul Sfant si nu as fi vrut sa mai fiu aici pe pamant, fiindca viata de dincolo este incomparabila cu cea de aici.
Duhul lui Dumnezeu m-a ajutat, in decursul anilor, sa fiu plina de bucuria si fericirea mantuirii, pe tot parcursul vietii mele, mi-a schimbat si imi schimba viata, dupa chipul Domnului Isus, mi-a dat un sot credincios, cu care am trait pana acum, la adanci batraneti.
De cand m-am pocait, sunt 52 de ani si nu regret niciodata, ca am facuta acest pas. Acum la batranete, astept sa ma intalnesc cu Domnul meu si sa beneficiez din plin de binecuvantarile pregatite de Dumnezeu pentru copiii Lui.
Ascultatorul si cititorul meu drag, se merita sa-L urmam pe Domnul Isus, fiindca ne-a iertat si ne-a mantuit de pacatele noastre, prin jertfa de la Golgota si ne da in dar, pe deasupra, binecuvantari pamantesti si la urma viata vesnica in slava, impreuna cu El.
Vino si tu la El astazi, ca sa beneficiezi de aceste daruri minunate.
Pirva Letitia
comuna Balsa
jud Hunedoara